Au fost odată o vulpe și un iepurăș. Vulpea avea o colibă ​​​​scobită în gheață, iar iepurașul o colibă ​​​​din coajă de tei. Vulpea îl tot sâcâia pe iepuraș:

- Coliba mea e luminoasă, iar a ta e întunecoasă. A mea e luminoasă, iar a ta e întunecoasă! Dar a venit vara si coliba vulpii sa topit. Ea sa rugat atunci de iepuraș:

- Iepurășule, lasă-mă să stau măcar în curtea ta!

- Nu vreau, vulpeo, fiindcă m-ai sâcâit atâta!Dar vulpea nu sa lăsat și până la următorul iepurașul sa înduplecat și ia dat drumul în curte. A doua zi, vulpea sa rugat din nou:

- Iepurășule, lasă-mă să stau la tine în pridvor!

- Ba nu te las! De ce m-ai sâcâit atâta? Dar vulpea sa rugat atâta până când iepurașul a lăsat-o să stea în pridvor. A treia zi, iar a spus vulpea:

- Dă-mi drumul în coliba ta, iepurășule!

- Nu vreau și pace! prea mult m-ai sâcâit! Dar vulpea nu sa lăsat și, până la urmă, iepurașul a lăsat-o să între în colibă. Vulpea sa așezat pe laviță, iar iepurașul pe cuptor. A patra zi, vulpea iar incepe.

- Iepurășule dragă, lasă-mă să stau lângă tine pe cuptor.

- Nu, nu te las, fiindcă m-ai sâcâit atâta. Dar vulpea nu ia dat pace iepurășului să nu lăsat-o să vină pe cuptor lângă el.

- Ieși afară, urecheatule, n-am poftă să mai locuiesc cu tine! Și până la urmă l-a dat afară. Plânge iepurașul și se jelește și-și șterge șiroaiele de lacrimi cu lăbuța. Niște câini care treceau pe acolo îl zăresc și-l întreabă:

- Hau, hau, hau. De ce plângi, iepurașule?

- Cum să nu plâng, dragii mei? Am avut o colibă din coajă de tei, iar vulpea una de gheață. Primăvara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc în coliba mea și acum uite ca m-a gonit.

- Nu mai plânge, iepurașule, că o scoatem noi.

- Mi-e că n-o puteți!

- Ba o să vezi și tu! Câinii s-au apropiat de colibă.

- Hau, hau, hau! Ieși afară, vulpe vicleană! Dar vulpea le-a răspuns de pe cuptor:

- Când m-oi înfuria și m-oi arăta fărâme vă fac și vă viu de hac! Câinii s-au speriat și au fugit.Iepurașul plânge iarăși cu lacrimi amare. Pe lângă el trece un lup:

- De ce plângi, iepurașule?

- Cum să nu plâng, lupule? Am avut o colibă din coajă de tei, iar vulpea una de gheață. Primăvara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc în coliba mea și acum uite că m-a gonit.

- Nu mai plânge, iepurașule, zice lupul - că mă duc îndată s-o gonesc.

- N-o s-o poți goni. Au încercat și câinii s-o gonească, dar n-au izbutit. Nici tu n-o poți goni.

- Ba da, să vezi, am s-o gonesc. A sosit lupul în fața colibei și a început să urle furios:- Uuuu, uuuu... Ieși afară, vulpe vicleană! Dar vulpea i-a răspuns de pe cuptor:

- Când m-oi înfuria și m-oi arăta fărâme vă fac și vă viu de hac! Lupul s-a speriat și a fugit. Iar iepurașul plânge și tot plânge, iată că vine un urs bătrân.

- De ce plângi, iepurașule?

- Cum să nu plâng, ursule? Am avut o colibă din coajă de tei, iar vulpea una de gheață. Primăvara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc în coliba mea și acum uite că m-a gonit. - Nu mai plânge, iepurașule - spune ursul - c-o gonesc eu.

- Ba n-o s-o gonești. Au încercat și câinii, și lupul și n-au putut s-o gonească. Nici tu n-o să poți.

- Ba o să pot. Și a pornit ursul spre colibă mormăind:

- Morr... morrr... Ieși afară, vulpe vicleană! Dar vulpea i-a răspuns de pe cuptor;

- Când m-oi înfuria și m-oi arăta fărâme vă fac și vă viu de hac! S-a speriat Moș Martin și a sters-o prin pădure. Iepurașul iar plânge și se căiește. Trece un cocoș pe drum cu o coasă pe spate.

- Cu-cu-rigu! Iepurașule, de ce plângi tu?

- Cum să nu plâng, cocoșule? Am avut o colibă din coajă de tei, iar vulpea una de gheață. Primăvara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc în coliba mea și acum uite că m-a gonit.

- Nu mai plânge, iepurașule, că-ți scot vulpea din casă.

- Ba n-o să izbutești. Au încercat și câinii, și lupul, și ursul și n-au putut s-o gonească. Nici tu n-o să poți face nimic.

- Las pe mine. A pornit cocoșul spre colibă: Cucurigu! sunt cocoș cu pinten gros. Pe umăr țiu coasa, vulpea ticăloasă, so gonesc din casă!Vulpea aude și o cam sfecloasă.

- Iaca mă îmbrac... zice ea. Dar cocoșul nu se lasă:

- Cu-cu-ri-gu! sunt cocoș cu pinten gros. Pe umăr țiu coasa, vulpea ticăloasă, so gonesc din casă!Vulpea se bâlbâie:- Îmi pun șuba.Cocoșul cântă a treia oară:

- Cu-cu-ri-gu! sunt cocoș cu pinten gros. Pe umăr țiu coasă, vulpea ticăloasă, so gonesc din casă!Sa speriat vulpea din cale-afară, a coborât de cuptor și a luat-o la sănătoasa. Iar iepurășul și cocoșul s-au mutat împreună și au dus-o împărătește; și dacă n-au murit, mai trăiesc și astăzi.